John Steinbeck, "Strada Sardinelor", traducere si note de Ioana-Miruna Voiculescu, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 230 pag.
Steinbeck e mai putin citit azi la noi, desi lumea ii cunoaste, si datorita unor filme celebre, titlurile, frecvent parafrazate in presa: "La Est de Eden", "Fructele maniei", "Iarna vrajbei noastre", "Oameni si soareci"... Explicatia ar putea fi ca in anii comunismului romancierul a fost tradus in tiraje de masa, considerandu-se ca "demasca" injustitia sociala din SUA, mizeria proletariatului agricol, exploatarea capitalista. Inghesuindu-l in tipare marxiste falsificatoare, era folosit in scop propagandistic in lagarul sovietic. De fapt, John Steinbeck (1902-1968) nu acceptase constrangerile nici unei ideologii, nici de dreapta, nici de stanga si blamase atat mccarthysmul din America anilor '50, cat si comunismul cu literatura lui maniheista, pusa in slujba luptei de clasa. S-a vrut si a fost adeptul unei ordini morale umaniste, ce transcende politica, un realist preocupat de oamenii simpli, cu o viziune preponderent sentimentala asupra lor. Din generatia lui Faulkner (Nobel 1949) si Hemingway (Nobel 1951), Steinbeck a primit si el prestigiosul premiu literar in 1962, pe drept, fiindca valoarea si forta operei lui se dovedesc rezistente la mode si timp, emotioneaza si azi. Tema lui predilecta - libertatea individuala, liberul arbitru - este etern valabila, iar procedeele narative si scriitura isi pastreaza prospetimea. De aceea nu se justifica reticenta editorilor romani din ultimele doua decenii, dupa ce traducerile cartilor lui - intre care minunatele "Joia dulce" si "Eu si Charlie descoperim America" - avusesera atata succes inainte de 1989, cand la noi inca se citea pe rupte. Faptul ca Steinbeck e un scriitor popular (si intr-o oarecare masura populist) ar trebui sa fie un atu acum, cand cultura pop e la mare cinste si si-a
