Asa ceva rar ii este dat unui om sa traiasca in decursul unei vieti. Doar un razboi ar putea intrece in dizgratie spectacolul la care suntem martori astazi.
Traian Basescu impreuna cu echipa sa, Boc, Udrea, Anastase, au fost prinsi in mrejele propriilor gafe si incurcaturi. S-a coborat garda, am ajuns la filosofia lui "ba pe a ma'tii!", multimea penibililor refuza sa se predea, iar atotputernicii zilei marsaluiesc impotriva Legilor si in dispretul Constitutiei.
Emil Boc nu mai poate fi oprit nici cu Politia. Ce-i drept, cand vine vorba despre premierul nostru, mai bine ne facem o cruce cu limba in gura, caci s-ar putea sa avem mai mult noroc, decat sa incercam sa ii explicam de ce activitatea sa insasi este pe punctul de a deveni neconstitutionala. Iar de inteles, Boc face dovada ca nu va intelege niciodata de ce va ramane consemnat in istorie drept cu cea mai nefericita domnie.
Desi ar trebui sa conteze, desi in fapt doar cu Emil Boc ar trebui sa ne certam, premierul nostru poate fi trecut in paranteze. Vointa sa este vointa lui Traian Basescu, iar gandul sau de seara este anticiparea meditatiei matinale prezidentiale. Chiar si cu aceste adevaruri cunoscute, este greu de explicat si de inteles cum poate Emil Boc, in ciuda motivarii CCR, sa ii dea inainte cu angajarea raspunderii pe Legea Educatiei.
E ca si cum ai sfida toate institutiile statului, pentru simplul motiv ca tu, premierul Emil Boc, impreuna cu seful statului detineti intreaga putere la aceatsa ora in tara.
Daca CCR precizeaza ca angajarea raspunderii asupra proiectului Legii educatiei nationale "este neconstitutionala si a declansat un conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern si Parlament, intrucat proiectul de lege se afla in proces de legiferare la Senat, in calitate de Camera decizionala", cum poate Emil Boc sa ii dea inainte cu
