Am pus întrebarea asta înainte să avem motivarea Curţii. Acum o avem şi, din păcate, întrebarea rămâne la fel de pertinentă ca înainte. Fără să analizez temeinicia argumentelor, decizia Curţii este cât se poate de confuză.
Natural, primul lucru care trebuie să-l facem ca să răspundem la întrebare e să citim decizia respectivă, “Cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională, în numele legii decide” două lucruri: unu, angajarea răspunderii guvernului pe legea educaţiei e neconstituţională şi doi, ea a declanşat un conflict juridic de natură Constituţională între Guvern şi Parlament. În motivare (nu în decizie!) Curtea se pronunţă şi asupra cererii reprezentantului Parlamentului de a opri procedura de angajare a răspunderii: judecătorii declară că nu ţine de competenţa lor, ci că soluţia trebuie să vină de la autorităţile aflate în conflict.
E limpede? Nu, nu e limpede deloc. Să le luăm pe rând. Judecătorii s-au împărţit patru la patru, pentru şi împotrivă. Al nouălea judecător, dl Petre Lăzăroiu, a scris o “Opinie Concurentă” în care spune că e de acord cu punctul doi al deciziei (existenţa unui conflict) dar nu e de acord cu punctul unu, faptul că angajarea e neconstituţională.
“Această împrejurare poate conduce şi la concluzia atenuării conflictului între cele două autorităţi, motiv pentru care, în dispozitivul deciziei sus menţionate nu trebuia să figureze sintagma “angajarea răspunderii este neconstituţională şi a declanşat un conflict”, ci doar constatarea declanşării şi existenţei conflictului prin angajarea răspunderii Guvernului. ”
(judecătorul Petre Lăzăroiu)
Dl Lăzăroiu nu e de acord cu decizia majorităţii la acest prim punct… Am scris majoritate? Păi, haideţi să numărăm, sunt patru judecători care susţin că angajarea răspunderii e neconstituţională, patru judecători care sunt împotrivă, cu dl Lăzăroiu fac cinci. Sugerez dlor