Sâmbătă a fost o zi frumoasă, bună de înălţat zmeie. Pentru noi, prostimea - una dintre nenumăratele zile de huzur. Pentru ei - încă o zi de muncă pe brânci. Par atinşi de sindromul Obuchi (fostul premier al Japoniei, Keizo Obuchi, care muncea doar 15 ore pe zi, Dumnezeul să-l ierte). Putere şi Opoziţie bat ţara fără odihnă. Face fiecare ce poate: liderii Opoziţiei se-njură, liderii Puterii mestecă lozinci şi îşi inaugurează ctitoriile.
Boc a mai deschis solemn o bucăţică de autostradă. Se joacă în continuare cu scule tăioase: a pus coasa-n cui, a apucat forfecuţa.
În loc să ne construim o fabrică de panglici (proiectul meu de fezabilitate arată că am avea cerere până în 2100) sau măcar o linie tehnologică de discursuri frumoase, noi ne mai întrebăm încă cine-a pus deficit pe clanţă.
Antonescu pare lovit de ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder): mai nou, s-a deplasat până hăt la Suceava, unde a descoperit că ţara e-n război. A zis că dă jos milităria din pod. Trec liberalii de la pe loc repaus la poziţia de drepţi. Pardon, greşit. Comanda lui Crin e "pe burtă!", fiindcă ei aşa luptă - culcaţi.
Ponta are o surescitare calmă, defensivă, o nervozitate reţinută, o turbare bine temperată. Nu mai vrea să-l suspende pe Preşedinte, că nu l-a mai jignit cu nimic.
Ce să se facă Băse cu ei? E greu să-i smulgă foarfeca din mână lui Boc (bine că taie panglici), e greu să-i despartă pe Antonescu şi Ponta, s-o ţină pe Roberta-n pervaz, să uşuie mogulii care croncăne pe stârvul prosperităţii.
Şi ieri a fost o zi frumoasă, bună de înălţat zmeie…
Sâmbătă a fost o zi frumoasă, bună de înălţat zmeie. Pentru noi, prostimea - una dintre nenumăratele zile de huzur. Pentru ei - încă o zi de muncă pe brânci. Par atinşi de sindromul Obuchi (fostul premier al Japoniei, Keizo Obuchi, care muncea doar 15 ore pe zi, Dumnezeul să-l ierte). Putere ş
