Istoricul Alex Mihai Stoenescu vorbeşte despre „Crimele Revoluţiei“, noul volum al redactorului-şef de la „Adevărul“. Cartea „Crimele Revoluţiei”, o continuare a bestseller-ului „Sfârşitul Ceauşeştilor”, va fi lansată joi, 18 noiembrie, în prima zi a Târgului de carte „Gaudeamus”.

Voican şi Cico, furioşi pe „Crimele Revoluţiei“

Ion Iliescu: „Cartianu se află în slujba duşmanilor“

„Adevărul": Sunteţi printre primele persoane care au citit „Crimele Revoluţiei". Ce impresie v-a lăsat?

Alex Mihai Stoenescu: În câteva cuvinte, noul volum al lui Grigore Cartianu are un schelet foarte bine construit şi un stil aparte. Coerenţa relatării şi spaţiul amplu al acesteia diferenţiază cartea de aspectele pur jurnalistice din editorialele lui.

Credeţi că ajută experienţa de jurnalist pentru un demers de natură istorică?

Volumul „Crimele Revoluţiei" face parte dintr-un gen de documentare jurnalistică foarte des întâlnit în rândul multor jurnalişti din Occident. Şi pot da aici exemplul marelui gazetar Cornelius Ryan, care a scris celebrele lucrări despre cel de-al Doilea Război Mondial, „Un pod prea îndepărtat" ori „Ziua Z". Sau Jonathan Wade, în Statele Unite, care a făcut reconstituiri senzaţionale asupra epocii preistorice. Acest gen, care include o doză bună de cercetare istorică, este, până la urmă, literar şi se dovedeşte foarte bine slujit de Grigore Cartianu.

Cât de riguroasă e cercetarea?

Din câte am observat eu, e foarte bine făcută. Mai mult, el s-a dus până la amănunte. Sigur că foarte multe amănunte şi observaţii ale lui nu au nicio relevanţă istorică, adică n-au valoare pentru cercetarea istorică aşa cum o face istoricul, dar, din punct de vedere al accesului la cititor, forţa unor astfel de volume este mult mai mare decât cea a cărţilor de istorie, care sunt aride, se limitează la fapte şi la măr