Faptul ca PD-L pierde masiv alegatorii din noiembrie 2008 reprezinta un fenomen firesc. Guvernarea haotica (i-am acordat un an de incredere pana sa incep sa contabilizez si inca mai am niste puncte cu plus) si criza economica nu aveau cum sa mentina partidul la un nivel acceptabil (20 de procente incredere), iar masurile de austeritate au legat de glezne o ghiulea prea masiva pentru a putea fi sustinuta de o fragilitate evidenta.
Din pacate, insa, Emil Boc, a carui tenacitate merita toata lauda, risca sa aduca partidul sub nivelul nucleului dur si fenomenul nu poate fi pus exclusiv pe seama crizei si a balbaitei guvernari. Este rezultatul prestatiei sale publice, care-i face pana si pe sustinatorii cei mai patimasi sa se intrebe ce-o avea in minte.
Cea mai recenta demonstratie o reprezinta afirmatiile referitoare la motivarea Curtii Constitutionale privind asumarea raspunderii pentru Legea Educatiei, care ar permite Executivului sa continue procedura. "Din punctul nostru de vedere, de cand Curtea Constitutionala a fost sesizata de presedintele Senatului au intervenit doua elemente noi: acceptarea de catre Parlament a asumarii propriu-zise si depunerea motiunii de cenzura de catre Opozitie", a afirmat premierul.
Vorbe rostite pentru cei care nu cunosc o boaba in materie juridica si care nici nu au rabdare sa se informeze ce presupune o procedura. Dar si pentru acestia, dupa o sumara analiza, poate deveni evident ca actiunile parlamentare nu pot modifica realitatea. Sesizarea a fost depusa, iar CCR a solutionat: angajarea raspunderii incalca Constitutia.
Ei, ca in motivare magistratii sunt alunecosi este alta mancare de peste. Dar daca afirmatiile lui Emil Boc sunt politice, judecatorii ar fi putut sa aiba obrazul sa nu-si submineze propria decizie, aducand echivocul in ecuatie.
Sublinierea CCR ca nu are compe
