Cand Curtea Constitutionala a spus ceea ce a spus despre asumarea raspunderii pe Legea Educatiei, noi asa am si inteles, ca asumarea este neconstitutionala.

Neconstitutional nu poate sa insemne decat neconstitutional! Cu toate acestea, vedem acum ca, in Romania, nimic nu este ceea ce pare a fi.

Curtea face o demonstratie vie ca lucrurile sunt, de fapt, pe dos, iar motivatia rastoarna concluzia de fond, intr-o interpretare aproape horoscopica, generoasa, neatacabila in niciuna dintre posibilitatile de interpretare.

Nu? Asumarea este neconstitutionala, pentru ca nu exista elementul de urgenta, Guvernul are un conflict cu Senatul, cat timp Legea Educatiei este in plina procedura, dar acest conflict a fost atenuat de faptul ca Parlamentul a acceptat inceperea procedurii de asumare, deci Curtea nu are competenta sa opreasca procedura, fiind vorba despre o chestiune pe care trebuie s-o transeze Parlamentul si Guvernul.

Astfel ca, pentru Boc, asumarea poate continua, desi este neconstitutionala, si nu greseste, iar pentru Geoana, Legea Educatiei trebuie sa vina la dezbatere, in Parlament, si nici el nu greseste, dar nu va veni, fiindca nici limba romana nu mai este ceea ce pare a fi.

Vrajitori mari oamenii acestia de la Curtea Constitutionala! Albul este alb, dar sa vezi ca, pana la urma, e o posibilitate sa fie negru. Este lesne de inteles ca, in loc sa crape majoritatea, politicul a cerut acest text prin care sa poata slaloma Boc si ai lui.

Nici deciziile instantelor care au declarat ilegale reducerile salariale nu sunt ceea ce par, adica niste hotarari asumate de o putere separata in stat, obligatoriu de pus in aplicare.

Cand instanta spune ilegal, Emil Boc traduce ca, de fapt, "ilegal" inseamna o "decizie judecatoreasca a unei instante care nu poate opri aplicarea legii".

Nic