Judeţul Hunedoara are două obiective turistice importante: cetatea Devei şi castelul din Hunedoara. În acest sfârşit de săptămână a fost închis şi la cetate şi la castel. Toamna târzie cu soare şi atmosferă de primăvară a pus pe drumuri sute de turişti, care au dat însă peste uşi închise.
Pentru cei veniţi de la distanţe mari dezamăgirea a fost pe măsură. S-au plimbat degeaba. Şi dacă era deschis nu aveau prea multe de văzut.
Întâmplarea aceasta mi-a adus în minte o alta, consumată vara trecută, în Banatul Montan. La o pensiune cunoscută din celebra localitate Gărâna nu poţi să mănânci doar cartofi prăjiţi, dacă nu comanzi şi carne. Şi nu au decât cartofi cu carne! Nu contează dacă e vegetarian clientul sau dacă pur şi simplu nu are chef să mănânce mult. Asta este politica pensiunii. Dacă nu îţi convine, poţi să pleci.
La câţiva kilometri, în staţiunea Semenic e şi mai jale. Nu ai ce să faci, când nu este zăpadă. Când ninge, turiştii rămân înzăpeziţi pentru că în fiecare an drumarii sunt luaţi prin surprindere.
Cei care s-au perindat la volanul turismului românesc nu au făcut nimic în toţi aceşti ani. Doar gargară politică. În rest este jale, cel puţin în Banat şi Crişana.
Bănăţenii care au şansa să meargă în Austria şi Ungaria, percep proporţiile dezastrului. Ungurii au câmpie şi atât, dar au reuşit să facă aproape în fiecare comună câte un SPA şi să câştige milioane de euro din turism. Comparaţia cu Austria e imposibilă. Castelele din Austria sunt muzee în care pierzi câte o zi pentru a putea vedea toate expoziţiile şi a asculta toate explicaţiile.
La noi sunt lacăte pe uşi, castele cu camere goale, staţiuni părăsite şi patroni de pensiuni care gândesc exact ca şefii de sală din birturile comuniste. Avem o ţară frumoasă, de care ne batem joc.
