Herta Muller și-a luat premiul pe temei politic? Are dreptul Herta Muller „să termine” umbra oricărei dizidențe românești? iată parte din întrebările puse criticului literar, președintelui Uniunii Scriitorilor și ambasadorului român la UNESCO, într-un cuvînt, omului Nicolae Manolescu.
Istodor: Herta Muller și-a luat premiul pe temei politic?
Manolescu: În bună măsură, da. Ceea ce nu înseamnă că romanele și eseurile ei sunt lipsite de valoare, ci doar că juriul suedez a avut acces, așa zicând, la valoarea lor prin intermediul problematicii și ideologiei lor politice.
Istodor: Are dreptul Herta Muller „să termine” umbra oricărei dizidențe românești?
Manolescu: Evident, nu.
Istodor: Am ascultat-o. N-are în genă sămînță de compromis. Ați ascultat-o cu adevărat? Nu se temea de nimic.
Manolescu: Mă tem că, dintre noi, nu eu sunt cel care n-a ascultat-o cu adevărat. Faptul că H.M. nu se teme de nimic, nu e în chestie. Nici că are sau nu are în genă sămânță de compromis. Obiecția mea este că face judecăți generale, interzise de logica elementară, fără nuanțe, și, destule, în necunoștință de cauză. În definitiv, H.M. a cucerit publicul de la Ateneu prin câteva prejudecăți care l-au flatat.
Istodor: Ați reacționat. S-a văzut astfel această reacție: domle, dar ce vrea Manolescu, să i se recunoască dizidența?
Manolescu: Când am pretins eu a fi fost disident? Am spus, într-o emisiune de T.V., prima în direct după ani buni, imediat după 22 decembrie 1989, că n-am fost, și că regret că n-am fost, disident, alegând calea rezistenței prin cultură la care astăzi strâmbă din nas unii tineri care ne consideră o generație expirată. H.M. ar fi vrut să luăm arma în mână și să ne batem cu puterea. Cu excepția ei, firește, fiindcă era minoritară. Mă mir că un scriitor talentat și inteligent ca ea confundă literatura și politica. Și că n-a a
