Cazul celor doi inşi împuşcaţi într-un bar din Piatra Neamţ, aşa cum este prezentat de presă şi oficialităţi, lasă impresia ciocnirii a două forţe formidabile. Pe de-o parte, avem un asasin cu sânge rece, clanuri mafiote, complicităţi locale, eventual nişte poliţişti corupţi. De partea cealaltă e Poliţia într-o acţiune fermă, chestorul Fătuloiu care se repede să zdrobească marea caracatiţă din Neamţ ca un Corrado Cattani de Dâmboviţa, ocazie cu care îl dă jos din funcţie pe comisarul Şoric, date furnizate de Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie din MAI, trupele speciale intervin, ucigaşul e capturat, final fericit, urmează dezbaterile TV.

Dincolo de aceste cuvinte mari mestecate aiurea, înfruntarea a avut loc la un nivel mult mai scăzut. Ucigaşul nu era un profesionist, e un amărât care n-a făcut niciun efort ca să-şi ascundă faţa. Nu vorbim aici de arta complicată a deghizării, de peruci şi bărbi false. Dar periculosul "Falău" nici măcar nu s-a obosit să-şi tragă o căciulă pe cap sau să-şi pună pe nas o pereche de ochelari negri, ceea ce ridică mari semne de întrebare în legătură cu gradul său de inteligenţă. Apoi, filmul fugii asasinului e de-a dreptul caraghios. În cazul unui clan mafiot în adevăratul sens al cuvântului, ucigaşul era scos în două ore din ţară. În schimb, "Falău" fuge şi se adăposteşte în casa bunicilor din satul Dârloaia, adică într-o comunitate atât de mică, încât lumea remarcă şi când apare un câine nou pe uliţă, darmite un ins de la oraş. Aici intervine dibăcia în comunicare a Poliţiei. Să te lauzi că l-ai localizat la bunici pe baza datelor DGIPI, adică exact cu ajutorul unui serviciu secret, e cam mult în condiţiile în care şi ultimul sectorist ştie să caute întâi suspectul pe la locuinţele rudelor. Una peste alta, îngrijorătoare nu e crima în sine, ci arma cu care a fost executată.

Asta arată că şi nişte interlopi măru