Moartea fostului preşedinte al Argentinei Nestor Kirchner, cel mai influent politician din această ţară, a pus punct unei dinastii politice ce era pe cale să devină la fel de celebră ca dinastia Peron. Agresiv în dezbateri, el a marcat ultimii ani ai Argentinei intrând în conflict inclusiv cu instituţiile financiare internaţionale şi cu mediul de afaceri. "Nici dacă ajung în iad nu mă mai întorc la FMI" este una din frazele care l-au făcut celebru într-o epocă în care Argentina era datoare vândută instituţiilor creditoare internaţionale. Din spatele soţiei sale Cristina Fernendez, aleasă preşedinte al Argentinei în 2007 după ce funcţia fusese ocupată de el vreme de patru ani, Nestor Kirchner a orchestrat politica ţării şi a guvernului până la moartea survenită pe neaşteptate, la finele lunii trecute, la o vârstă la care politicienii încăpăţânaţi abia cred că şi-au făcut mâna. Avea 60 de ani şi intenţiona să revină la putere în urma alegerilor de anul viitor.
Aşa cum în 2007 Nestor Kirchner renunţase la candidatura pentru un al doilea mandat în favoarea soţiei sale care a şi cucerit funcţia supremă, Cristina Fernandez ar fi urmat să se abţină să candideze în 2011, lăsând această favoare soţului ei.
Dar nimic nu garantează în această lume că un fir de apă liniştit nu se poate transforma rapid într-un şuvoi năvalnic în urma unei ploi de vară sau că nu poate dispărea, la fel de bine, în urma unei alunecări de teren. Tot aşa, moravurile politice pot muri într-un colţ de lume ca să se nască, mai apoi, în altul.
Ce are, de pildă, în comun preşedintele României Traian Băsescu cu fostul preşedinte al Argentinei Nestor Kirchner? Temperamentul nestăpânit şi agresivitatea în dezbaterile publice. Poate şi altceva. Kirchner şi-a promovat soţia care, cu ajutorul său, a ajuns pe cea mai înaltă poziţie în ierarhia politică a Argentinei. În i
