Cea mai mare operaţiune urbană are loc la Bucureşti. O super autostradă va fi construită şi va începe din Piaţa Victoriei, va trece printr-un tunel, apoi urcă, iese de pe orbita Pământului, străbate planeta Uranus, ocoleşte o gaură neagră şi ajunge fix în Galaxia Gutenberg. O terminăm într-un an, la timp cât să nu ne prindă Apocalipsa din data de 21.12.2012 şi să fugim în spaţiu pe patru benzi.
Apoi, în vestul ţării, tronsonul Câmpia Turzii - Turda a fost asfaltat, prilej pentru tăiat pamblici - ce naiba, trebuie sărbătoare naţională! -, nu de alta, dar sunt 10 kilometri construiţi pe timp de criză. Cu ocazia asta i-am umilit şi pe romani cu drumul lor cu tot, construit între Potaissa şi Mureş. Încă zece kilometri şi autostrada Transilvania ar putea să se intersecteze cu autostrada lui Oprescu, sau, măcar, să fie pe rază ei.
În secolul vitezei, în România se construieşte cu viteza melcului. Noi nu suntem în stare să acoperim o groapă în asfalt sau să marcăm o trecere de pietoni, dar lasă, că e mai uşor să laşi impresia că eşti preocupat că faci treabă decât să te apuci efectiv de treabă. Pentru zece kilometri de autostradă şi un bulevard în buricul târgului, politicienii îşi dau ochii peste cap şi fac spectacol la conferinţele de presă şi la interviuri, de parcă cine ştie ce mare minunăţie a fost realizată în mandatul lor. Oh Doamne, cinste vouă, mai că o să ne apucăm cu toţii de mâini, o să cântăm Kumbaya şi o să vă parcurgem autostrăzile în tălpile goale în semn de preaslăvire. Pe cine mai puteţi păcăli, pe bune?
