După ce a făcut front comun cu P.S.D., discuţiile şi negocierile mergând – la ultima moţiune de cenzură lansată pentru demiterea Guvernului Boc – până într-acolo încât se stabiliseră şi oamenii pentru preluarea ministerelor, la finele acestei săptămâni, preşedintele P.N.L. a schimbat radical discursul politic. Acesta a declarat că P.N.L. şi P.S.D. sunt destinate unei confruntări politice, nu unei asocieri. În plus,“nu este cazul şi nu permitem nimănui să ne dea lecţii de rezistenţă împotriva lui Băsescu. Nu permitem să ni se dea lecţii de unitate în opoziţie”, a afirmat Crin Antonescu, sâmbătă. A rămas, totuşi, consecvent în menţinerea aversiunii faţă de Traian Băsescu. Declaraţia a venit la două zile după ce anunţase că nu exclude o variantă de Guvern alături de P.D.-L. Dar a subliniat, din nou, excluderea din ecuaţia politică a preşedintelui.

De unde, însă, atitudinea aceasta – firească, de altfel, pentru două partide ale căror doctrine şi valori politice sunt fundamental opuse – de atâtea ori contrazisă de realitatea ultimelor luni, într-un dispreţ total faţă de electorat? Discursul preşedintelui P.N.L. pare să-l fi luat pe nepregătite şi pe Victor Ponta, cu care domnul Antonescu făcuse variante de Executiv cu foarte puţin timp în urmă. “Nu îl înţelegem pe Crin Antonescu, probabil că nici oamenii nu îl înţeleg”, a venit replica preşedintelui P.S.D.

Schimbarea aceasta de macaz, într-un discurs politic incoerent dacă ne uităm la declaraţiile recente ale domnului Antonescu şi la politica adoptată cel puţin în ultimul an, vine la pachet cu câteva ipoteze :

1. Crin Antonescu a sesizat că războiul de uzură dus, din vremea Alianţei D.A., cu P.D.-L.-ul şi apropierea de P.S.D. nu numai că nu i-a atras electorat, dar a dus şi la diminuarea celui existent până în 2009.

2. Declaraţia aceasta de război, făcută P.S.D., şi declaraţia de conciliere, adresa