După două titluri mondiale obţinute de elevii pe care i-a antrenat, Alina Dumitru şi Carmen Bogdan, simte că nu ar mai putea să lucreze cu începătorii.
A ajuns în sala de sport doar pentru că fratele său făcea judo. Practicantă de gimnastică ritmică la început, a fost fermecată de frumuseţea judo-ului şi a rămas fidelă acestui sport. Îl urmărea atent pe celebrul Florin Bercean, unul dintre cei mai buni antrenori din lume, şi şi-a trasat un obiectiv profesional îndrăzneţ: să ajungă un antrenor de top. Deşi a fost medaliată la competiţiile naţionale ca sportivă, consideră că nu avea talentul Simonei Richter, al Laurei Moise sau al Ioanei Dinea, motiv pentru care a decis că antrenoratul i se potriveşte cel mai bine.
„Eram extrem de perseverentă, deşi nu eram un talent. Nu aş fi lipsit de la un antrenament pentru nimic în lume. Am terminat liceul şi visam la o carieră de antrenor de judo. S-a ivit un post liber la CSM Cluj şi domnul Bercean avea nevoie de un ajutor. Simţeam că nu pot în acelaşi timp să fac performanţă atât ca sportivă, cât şi ca antrenor şi am ales doar varianta a doua“, spune Andreica.
De două ori campioană mondială
Antrenorul care a fost declarat cel mai bun din Europa anul trecut a fost ghidul său în carieră. După ce a deprins tainele acestui sport, a ales să-şi ia soarta în propriile mâini şi să antreneze singură: „Mă corecta de fiecare dată. La finalul fiecărui antrenament venea la mine şi-mi spunea ce trebuie să corectez. După un an de lucrat împreună, nu a mai venit la sală şi atunci mi-am dat seama că are suficientă încredere în mine încât să mă lase să muncesc singură. În 2000, cei de la Centrul Olimpic au considerat că au nevoie de mine, deşi nu aveam experienţa necesară. Am acceptat, iar după patru ani am fost promovată ca antrenor principal şi la lot“.
După două titluri de campioană mondială obţinute de elevi