Memorabilă istoria ordonanței cu obligativitatea cauciucurilor de iarnă, realizată de cei de la ”Gândul”.
“Acum o lună, în timp ce veneam din Poiana Braşov înspre Bucureşti, au început să cadă câţiva fulgi de zăpadă. Brusc, au început ciocnirile între maşini. M-am enervat, i-am sunat pe cei de la Compania de Drumuri şi i-am luat la întrebări. Le-am zis că îi dau afară dacă nu iau măsuri urgente. Ei mi-au spus că nu e vina lor, pentru că toată lumea are cauciucuri de vară. Aşa mi-a venit ideea”, a declarat Anca Boagiu pentru ”Gândul”. Aflând că există reglementări similare și în alte țări europene, Anca Boagiu n-a mai stat pe gânduri și, la mijloc de noiembrie, ne-am trezit cu promisiunea deja celebrei ordonanțe care urma să impună obligativitatea cauciucurilor de iarnă pentru toate tipurile de autovehicule cu începere de la… 1 noiembrie.
De ce e memorabilă această poveste? Pentru că e o mostră a modului în care este guvernată România în această perioadă: când la mijloc nu sunt cine știe ce interese ascunse, ne trezim cu măsuri luate după ureche. Doamna Boagiu s-a arătat mirată de faptul că măsura a fost extrem de criticată? Păi cum să nu fie?
Pentru a fi suficient de clar: măsura în sine, este una bună. Mai ales în cazul unei țări, ca România, unde, din cauza infrastructurii deplorabile, costurile suportate de stat (adică tot de noi) în urma accidentelor cu urmări grave se ridică la miliarde de euro. Un raport internațional la nivelul anului 2008, plasa România pe primele locuri în lume în acest domeniu, cu pagube anuale de peste 4 miliarde de euro. Desigur, cauciucurile de iarnă nu elimină accidentele (și urmările accidentelor), dar o contribuție la diminuarea acestora tot ar avea.
Modul de aplicare al măsurii nu putea însă să nu enerveze. Să-i luăm pe rând. Primii care au s-au enervat a fost marea masă a persoanelor fizice posesoare de mași
