Nici nu se gândea PDL-ul, prin vara lui 2008, că va bate palma cu PSD-ul pentru a guverna împreună, prin ceea ce s-a numit "Pactul pentru România", semnat în decembrie acelaşi an, că la Brăila era de mult creată alianţa dintre social-democraţi (care câştigaseră atât funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, cât şi pe cea de primar al municipiului) şi democrat-liberali.

Acum, pe la Bucureşti, războiul dintre Ponta şi Antonescu nu pare nici pe departe tranşat, însă la Brăila se pune deja de-o mică alianţă între PSD şi PNL. N-ar fi prima dată, înţelegeri de acest fel - care, teoretic, ar fi părut imposibile -, s-au format la Brăila încă de pe vremea când la Bucureşti alegerile erau câştigate de Convenţia Democratică. Desigur, ce nu fac politicienii pentru binele urbei, al poporului sau al ţărişoarei lor dragi?

În realitate, lucrurile sunt mai simple: totul se reduce la funcţii, privilegii, influenţă, interese - personale sau de grup - şi tot aşa. Nici măcar nu trebuie plătit înainte; răsplata poate veni şi după. Politica românească nu e foarte complicată - totul e să ştii ce vrei de la bun început. Sunt convins că şi în prezent există o groază de liberali revoltaţi că în decembrie 2008, şeful lor de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, a dat cu piciorul unei alianţe cu PDL, doar pentru că a vrut el să rămână în continuare premier. Aşa cum sunt convins că încă există pesedişti care consideră că ieşirea de la guvernare, în septembrie 2009, a fost un gest cam pripit.

Acum, la Brăila, cele două posturi de "vice" în CJ şi Primărie ar trebui să fie vacante, după ce PDL le-a solicitat celor doi ocupanţi să-şi dea demisia. Greu de spus dacă cei doi se vor şi supune solicitării, dat fiind că respectivii se luptă prin instanţe pentru a-şi păstra scaunele. De fapt, nicio decizie nu ar mai trebui să mire pe cineva. La urma urmei, în politică, duşm