Lumea culorilor, realitatea văzută prin ochii artistului l-au cucerit, aşa că într-o bună zi şi-a făcut curaj şi a păşit cu încredere în universul nuanţelor zugrăvite pe pânză.
Este povestea artistului Nicu Wolf Constantinescu, care astăzi încântă cu fiecare tablou care aduce în faţa publicului peisaje ce îţi taie respiraţie sau portrete exemplar executate.
L-au atras întotdeauna culorile zugrăvite pe pânză, lumea aceea frumoasă, desprinsă din realitate şi totuşi unică. Şi-a făcut prieteni în rândul pictorilor, al oamenilor de artă pentru a simţi mai bine pulsul acestei lumi fascinante. Şi într-o bună zi s-a hotărât, era momentul să demonstreze, să aducă şi el pe pânză un colţ de rai.
„M-am apucat târziu de pictură, pe la 55 de ani. Mergând pe stradă într-o zi, m-am întâlnit cu pictorul Iulian Segărceanu. Suntem prieteni, aşa că l-am invitat la o bere. M-a refuzat politicos, dar m-a invitat, la rându-i, la o expoziţie de pictură la Muzeul de Artă. Am acceptat bucuros. Pânzele atârnate pe perete au trezit în mine trăiri, depozitate de-a lungul anilor, care poate aveau nevoie de acel impuls, aşa că m-am trezit spunându-i lui Iulian Segărceanu: «Pot să pictez mai bine decât el». Nu m-a crezut. Aveam câţiva bani în buzunar şi am plecat tot împreună la galerie, rugându-l să comande un set de culori, căci nu ştiam ce culori trebuie să folosesc pentru a realiza un tablou. A doua zi am făcut o pânză şi l-am chemat pe Iulian Segărceanu să o vadă. După câteva minute mi-a spus: «Gata, de mâine te duci la şcoală!»“.
La îndemnul prietenului său a trecut pragul Şcolii de Artă „Cornetti“. Victor Pârlac şi Alfred Rece i-au călăzit paşii în lumea culorilor. Sub atenta lor supraveghere a descifrat tainele unei lumi pe care îşi dorea de mult să o exploreze. Dragostea pentru pictură, talentul erau îmbrăcate în tehnici, desăvârşindu-l pe artistul de astăzi. @N
