Tare enervant mai trebuie sa fie Cristian Preda pentru varful PD-L, acela ramas fara lumina, potrivit vocalului europarlamentar. Enervant nu atat prin criticile formulate, nu neaparat prin tonul sau perceput, uneori, ca didactic, nu prin faptul ca spre deosebire de 90% dintre politicieni vorbeste despre politica stiind exact despre ce vorbeste nu despre ceva in care s-a calificat la locul de munca. Si nici macar pentru ca face mai mereu nota discordanta.

Este ingrozitor de enervant pentru ca, la fel ca Monica Macovei si spre deosebire de TRU, nu si-a schimbat cu o iota discursul si nu a abandonat niciun principiu dintre cele in numele carora a devenit din teoretician un practician al politicii. Este enervant ca aminteste mereu aceste principii, de bun simt in primul rand, care erau candva si ale PD-L, dar pe care, odata ajunsi la putere, democrat liberalii le-au abandonat.

Si nu numai ca le aminteste, ba chiar se incapataneaza sa lupte pentru ele, se incapataneaza sa nu demisioneze din partid si, culmea culmilor, nici nu vrea functii in partid, functii pe care nici nu le-ar putea capata caci nu are vechime suficienta in partid si mai vrea sa recurga la derogarile care au propulsat-o miraculos pe d-na Udrea.

Si in timp ce se face vinovat de inalta culpa de a nu crede in strategia galetii si a pungii cu fainia, Cristian Preda are, ce oroare!, proiecte si inca pe domeniul sau de competenta, ca doar nu era de asteptat sa conceapa reformarea agriculturii sau a sanatatii, desi, la cum e perceputa competenta politicianului roman, n-ar fi nimic de mirare. Asa ca a facut, impreuna cu Monica Macovei, un proiect de reformare a partidului printr-un nou statut, cu care s-a dus la conducerea PD-L unde domnii Falca, Blaga si Berceanu l-au aruncat direct la gunoi sub privirile mult prea ingaduitoare si medidativ filosofice ale lui Valeriu Stoica.