Din criză, scapă fiecare cum poate. Banii sunt drămuiţi, nevoile uriaşe, prostia gâlgâitoare. De ce n-avem autostrăzi? Sursa: EVZ
De ce s-a prăbuşit învăţământul? De ce se moare în spitale mai abitir decât pe front? De ce au devenit canalele de televiziuni anticamerele balamucului? De ce nu producem nimic competitiv? De ce am înnebunit cu toţii? Nu e român care să nu se bată în piept cu patriotismul lui, nu e lichea în ochii căreia să nu lucească privirea hipnotică a iluminatului, nu e demagog care să nu fie venerat ca erou al omenirii. Trăim - şi nu de azi, de ieri - în iluzie. În realitate, suntem răi, neruşinaţi, câinoşi, lipsiţi de caracter. Nu e nevoie să ne uităm la televizor pentru a descoperi toate acestea. E suficient să ne privim în oglindă.
Lucruri care pe vremea lui Iliescu aveau o logică - logica ucigaşă a bolşevismului - au rodit dincolo de orice aşteptare. Lozinca atotputernică de atunci, "Nu ne vindem ţara!", a triumfat, spre batjocura ideii de patriotism. Suntem campioni mondiali la hoţii - dar numai din propriul buzunar. Pe vremea lui Ceauşescu, spionajul românesc obţinea tot felul de informaţii de natură economică. Neştiind să le folosim, le transmiteam slugarnici tovarăşilor sovietici, care, în schimb, închideau ochii la dezmăţul paranoic al lui Ceauşescu. Am lichidat industria, am vândut pe nimic tot ce mişca la sol şi tot ce s-ar fi putut afla în subsol. Patriciu zâmbeşte dispreţuitor, fericit că le-a mai tras românilor o ţeapă: i-a lăsat şi fără rafinărie, şi fără bani în prag de iarnă. Discipolul său, Tăriceanu, are şi el motive de jubilaţie: a făcut praf şi pulbere banii ce se mai aflau pe fundul sacului şi a amanetat Insula Şerpilor încă înainte de a fi intrat în stăpânirea ei.
Înţeleg (vorba vine, pentru că nu înţeleg nici în ruptul capului!) că nu putem face autostrăzi. De ce nu le concesionăm altora? Pro
