Încă dinainte de semnarea, la 8 noiembrie, a Tratatului privind regimul frontierei de stat dintre România şi Republica Moldova (RM), de la Bucureşti până la Bruxelles se spera că el ar putea fi o bomboană pe coliva Partidului Comuniştilor (PCRM), care mai pierdeau o temă electorală. Măcar una dintre sperietorile cu care puteau miza pe mobilizarea electoratului dispărea.

România oferea încă o dovadă de bunăvoinţă. Nu mai era duşmanul care vrea să "acapareze" Moldova şi "contestă graniţele". Fără a "bate în cuie" frontiera, cum ar fi făcut un tratat politic de bază (sau de prietenie), documentul arăta că la Bucureşti se doreşte normalizarea relaţiilor cu Chişinăul.

Fie şi doar la nivel de "detalii tehnice" - multe cu implicaţii locale, de interes mai degrabă pentru vreo turmă de mistreţi anticomunişti care ar fi dorit să treacă Prutul şi să se integreze în UE - România şi-a arătat încă o dată dorinţa ca relaţia cu Moldova să meargă cât mai bine. Mai ales că un asemenea tratat dă bine şi la "dosarul Schengen" al ţării noastre.

Orice gest prietenesc al României, cu trei săptămâni înaintea celui de-al treilea rând de alegeri (plus un referendum) organizate în Moldova în ultimii doi ani, ar fi trebuit să le aducă puncte electorale "democraţilor" din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE). Numai că socoteala de dincoace de Prut nu s-a prea potrivit cu cea de dincolo. În loc ca cele patru formaţiuni din AIE să fi pus în valoare un succes diplomatic, pentru a lua cât mai multe din voturile PCRM, partenerii la putere au început să îi reproşeze premierului Vlad Filat maniera "nedemocratică" în care a semnat tratatul. Nu a informat pe nimeni, nici măcar pe preşedintele interimar. Potrivit preşedintelui Mihai Ghimpu, Filat a încălcat Constituţia RM, iar tratatul riscă să nu fie ratificat. Premierul se apără că a negociat şi semnat documentul "în context e