Rezultatele bezmetice ale ultimei etape au meritul de a urzica rău de tot fudulia granzilor. Şi-mi place la nebunie să-i aflu pe garizi faţă în faţă cu o realitate care uneori le scapă de sub control. Îmi place să constat că, măcar şi din întâmplare, mai apar şi rezultate naturale ale jocului, îmi place să constat că se mai pot crea breşe în ofensiva manevrelor de culise. Tocmai acum, când gospodarii încep să aşeze cârnatu-n porc după cum le sunt pofta şi darea de mână, feliatorii ciolanului de la tarabele fotbalului au pus-o de mămăligă fără mălai.

Gaz Metan Mediaş a atacat cu tupeu fotbalul de popotă al Capitalei. Prima escapadă a ardelenilor s-a consumat în Ştefan cel Mare. Discursul fotbalistic pus la cale de Cristi Pusztai, deşi bine articulat, a eşuat atunci cu succes. Fiindcă interniştii lui Ioan Andone depozitaseră punctele victoriei la fereală de orice risc. Cu un paznic de talia avramistului Marian Balaci, vistieria dinamovistă n-avea cum să fie prădată. Fotbaliştii de la Gaz Metan, nişte provinciali naivi, n-aveau de unde să ştie că Dinamo câştigase meciul înainte ca ei să plece de la Mediaş spre Bucureşti. Abia la a doua încercare, cea din Ghencea, Gazul a scăpat povara sentinţei anticipate. Teodor Crăciunescu n-a mai fluierat după partitură şmecheră, după partitură de sarsana. A lăsat fotbalul în voia lui şi medieşenii au câştigat meciul cu Steaua.

Victoria pe care Gaz Metan a obţinut-o în faţa Stelei punctează doar în clasament. Ceea ce nu prea contează în fotbalul negustoresc. Mult mai importantă mi se pare victoria categorică, victoria indirectă prin care Dinamo s-a impus în faţa Stelei. Gigi Becali trebuie să se recunoască învins. Trebuie să se împace cu gândul că prietenul Borcea este mult mai abil în preţuirea favorurilor. Şi nici nu poate fi altfel câtă vreme Borcea are consilieri reciclaţi pe la DNA. De fapt, nu doar Gaz Metan Medi