România poate fi promovată şi fără formule magice, prin diplomaţie publică.
„Imaginea României în lume” este o temă permanentă în spaţiul public românesc. Nu se spun multe, deşi vorbesc mulţi: suntem victime şi ne plângem; acuzatori şi găsim vinovaţi; judecători şi decidem că suntem neisprăviţi şi o merităm; şi, eventual, experţi şi dăm soluţia: un BRAND DE ŢARĂ! Dar fără să fie o dezbatere reală legată de ce înseamnă acesta. Aşa rămân confuzia şi imaginea că un brand de ţară este formula magică care ne-ar scuti de frustrările legate de problemele de imagine ale României. La fel cum unii caută formule magice ca să se îmbogăţească, să fie în formă, să aibă succes peste noapte. Dar poate România să fie branduită? Dincolo de entuziasmul de faţadă, răspunsul este, deocamdată, negativ.
Mesaj asumat
Un brand de ţară este – simplu spus - acel mesaj-cheie prin care un stat încearcă să se poziţioneze în mintea şi în emoţiile oamenilor, pentru a avea diverse beneficii, în special economice. Construcţia lui este o muncă de specialişti cu mai multe componente: strategică - la nivel de decizie, analiză, planificare şi implementare; guvernamentală - e coordonată de executiv; social inclusivă. Adică, pe lângă coordonarea guvernamentală, este nevoie de susţinerea tuturor actorilor politici, a societăţii civile şi a mediului de afaceri, precum şi de asumarea mesajului final de către cetăţeni. Specialiştii subliniază rolul crucial al cetăţenilor şi al coeziunii interne. Dacă societatea nu asumă şi nu promovează unitar mesajul, brandul eşuează.
Această condiţie necesară pentru un brand de succes este însă în contradicţie cu uşurinţa cu care românii spun lucruri negative despre România şi nu pozitive, sau se disociază în loc să se asocieze. Şi poate oare să asume un brand de ţară o societate care nu a reuşit încă să-şi găsească coeziunea în vreun proiect s
