Dacă invenţiile sale ar fi luate în serios şi cineva le-ar transforma în afaceri, copiii s-ar da cu sania şi vara, bărbaţii nu şi-ar mai rupe spinarea ducând roaba, iar bradul de Crăciun ar fi ecologic.

Inginer de-o viaţă, Ion Vâlcu s-a apucat de invenţii la pensie, când timpul i-a fost suficient iar mintea neobosită de rutina zilnică a serviciului. A adunat în jur de 30 de medalii de aur şi argint la saloanele naţionale şi mondiale de inventică.

Prima invenţie a făcut-o în urmă cu şapte ani, când toate tomberoanele erau pline de PET-uri, iar autorităţile voiau să le toace şi să le transforme în mixtură asfaltică.

Vâlcu s-a gândit că asta ar consuma energie şi bani, aşa că a transformat sticla goală din plastic într-o vază care poate fi uşor schimbată într-o candelă. Apoi s-a apucat de invenţii mai serioase.

A modificat roaba veche de 4.000 de ani

Apoi a făcut „ciocanul românesc” (denumire dată în ciuda cheii franceze) automat cu ajutorul căruia poţi bate cuiele cu o singură mână, sau umbrela „mâini libere”.

Inginerul vorbeşte despre invenţiile sale cu umor şi aproape toate au fost fabricate pornind de la scene simple.

„Se zice că între două nu te plouă, dar eu am încercat şi am văzut că nu e chiar aşa”, spune Vâlcu descriind povestea umbrelei care se deshide deasupra capului şi este susţinută de un ham, lăsând braţele libere. În plus, hamul este reflectortizant şi are şi un efect benefic asupra coloanei vertebrale.

Roaba ergonomică a apărut când inventatorul a văzut un muncitor care se văita de şale şi a transformat obiectul, care nu şi-a schimbat forma timp de patru mii de ani, într-o unealtă mult mai comodă. I-a ataşat două roţi mai mici, pentru a putea fi transportată mai uşor, dar şi un mecanism prin care încărcătura, în special nisipul, poate fi deversată acolo unde trebuie printr-o simplă