Un pretext“, „şi voi aţi făcut la fel, asta e tradiţia“, vociferează Coaliţia. Este sau nu asumarea pe Legea educaţiei neconstituţională? Aici lucrurile sunt şi mai încurcate, pentru că însăşi Curtea răspunde şi da, şi nu, adică există un conflict de natură juridică între guvern şi parlament, dar Curtea nu are competenţa de a opri asumarea. Aşa că fiecare interpretează după cum îi convine. Premierul că poate merge înainte cu asumarea, Geoană şi Ponta că ea este neconstituţională. Antonescu ameninţă a mia oară cu suspendarea. Există interes naţional? Depinde din ce parte priveşti. La ce televiziune te duci. Este Curtea Constituţional㠄penibil㓠sau ultimul stâlp al democraţiei? Şi asta depinde de „adrisant“ şi de solicitant. Dar stimulentele sunt bune sau rele? Doar în funcţie de cine e la putere să le dea şi să le ia. La fel, e de condamnat / acceptat prostituţia, traficul de carne vie, fie el şi pentru un loc pe podiumul Miss PSD? Contextul contează. Există principii, cutume, obiective? Aici răspunsul este un „da“ unanim, cine ar cuteza să conteste asta să facă un pas înainte! Doar că, fiecare cu principiile, regulile şi obiectivele lui. Care, cu o singură excepţie – integrarea în UE – au întrunit un fals consens.

În România totul e interpretabil şi volatil. Totul e vocea momentului şi a interesului. Nimic nu rezistă unei minime treceri a timpului. Motivul – dacă ar fi să aplicăm „briciul lui Occam“, care ne spune că e de preferat cea mai simplă explicaţie pentru un fenomen – e clasa politică. Talmeş-balmeşul valorilor, legilor şi instituţiilor, al verdictelor şi al adevărurilor în combinaţie cu minciunile şi retractările, toată confuzia şi bălteala care caracterizează climatul social şi politic al momentului ei i se datorează.

Acestor politicieni pentru care „solomonii“ şi „năstaşii“ au valoare de principiu doar când aparţin adversarilor. Pentru car