Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) a trecut printr-o serie de modificări care înăspresc limitele de emisii de oxizi de azot, dioxid de sulf şi a pulberilor şi prafului provenite de la centralele electrice şi instalaţiile mari de ardere, rafinării de petrol şi industria metalurgică. În zece ani cel mult şi România trebuie să se conformeze. Sursa: sxc.hu

Astfel, instalaţiile noi trebuie să aplice începând 2012 cu cea mai ecologică tehnologie disponibilă, cu patru ani mai devreme decât s-a propus iniţial. Mai mult, instalaţiile existente trebuie să respecte acest standard din 2016, fiind însă prevăzută o perioadă de tranziţie care amână punerea în aplicare a acestui termen în anumite cazuri.

Directiva IPPC revizuită vizează prevenirea şi controlul poluării aerului, apei şi solului generate de instalaţiile industriale. Astfel, actul normativ comunitar are drept scop îmbunătăţirea la nivel local a calităţii aerului, apei şi a solului, reglementând mai strict emisiile unei game largi de poluanţi, inclusiv compuşi de sulf şi de azot, particule de praf, azbest şi metale grele.

Beneficii de 28 de miliarde de euro

Directiva revizuieşte valorile limită de emisie care se aplică instalaţiilor mari de ardere şi care trebuie să garanteze că, în condiţii normale de funcţionare, se aliniază acestor niveluri de emisie. Aceste cerinţe au ca scop aplicarea uniformă, la nivelul tuturor Statelor Membre, a celor mai bune tehnici disponibile (BAT-Best Available Techniques) de către operatorii instalaţiilor industriale. Abaterile de la BAT sunt permise doar în cazul în care condiţiile locale şi caracteristicile tehnice ale instalaţie ar conduce la costuri disproporţionat de mari pentru operator, se arată în directivă.

Conform Comisiei Europene, beneficiile rezultate în urma reducerii emisiilor sunt estimate a fi între 7 şi 28 miliar