L-am întâlnit pentru prima dată pe Cristian Vasile în 1998, în sala de lectură a cadrelor didactice de la Facultatea de Istorie din Bucureşti. Participam alături de Dinu C. Giurescu, Stephen Fischer Galaţi, Ioan Scurtu şi Adrian Cioroianu la o dezbatere ce îşi propunea să răspundă la întrebarea A fost diferit regimul comunist din România?. Discuţia a fost animată, iar audienţa (studenţi, profesori, cercetători) a fost activă şi a pus întrebări care i-au stimulat pe cei de la prezidiu. La finalul dezbaterii, am schimbat câteva cuvinte cu studentul de atunci, care îmi solicitase un autograf pe volumul care tocmai apăruse în ediţie româneasc㠖 Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel. Ştiam că la Catedra de istorie contemporană românească supravieţuiseră şi câţiva influenţi profesori formaţi în anii naţional-stalinismului, care nu erau neapărat dispuşi să meargă în direcţia asumării depline a trecutului comunist, şi bănuiam că erau încă fascinaţi de o anumită vulgată istoriografică îndatorată perioadei Ceauşescu. Ulterior, Cristian Vasile mi-a confirmat această impresie.

Pe unii dintre aceştia din urmă îi regăsim printre detractorii Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, într-o companie deloc onorantă. Am crezut însă că se poate întreţine o relaţie directă cu studenţii sau mediată de ceilalţi profesori, tineri sau consacraţi, cu care eram, de altfel, în cele mai cordiale relaţii. Nutream speranţa – ba chiar credinţa – că măcar o parte dintre cărţile mele ajung la studenţi, chiar dacă nu sunt întotdeauna recomandate de profesori. Preluasem în acel an conducerea prestigioasei reviste East European Politics and Societies, eram încărcat de pliante de promovare a publicaţiei şi îi încurajam pe studenţi, cercetători în ştiinţe umaniste, profesori de istorie şi politologie să o procure, s