Când Nicu a deschis fereastra de la bucătărie, d-na Glodeanu intra pe Făinari. Mergea încet, cum merg femeile în vârstă, aşa că a văzut-o încă înainte de a ajunge în dreptul lui. I-a remarcat pantofii de culoare deschisă, apoi fusta dreaptă, ca o teacă.

S-a prefăcut că are treabă la ghiveciul cu ardei, fixat în pervaz, dar a continuat să privească strada lăcuită de lumina lunii septembrie. Şi-n timp ce răsucea un ardei cât cireaşa, d-na Glodeanu l-a privit surâzând. Avea o faţă prietenoasă şi ceva neserios în modul în care se uita, cu tâmpla înclinată, răsucindu-se ca să ajungă cu ochiul până la etajul întâi. Nicu şi-a-nfipt dinţii în micul ardei, iar în urechi l-a izbit glasul maică-sii, care voia să ştie ce făcea acolo, la fereastră. D-na Glodeanu îi zâmbea de pe trotuar, iar, în spate, Silvica îşi scotea pantofii.

A lăsat ardeiul să-i alunece dintre degete şi-a întors capul. Din fereastra bucătăriei, holul arăta ca un borcan de magiun.

Abia atunci şi-a adus aminte că nu se descălţase şi nici nu dusese gunoiul. În bucătăria îngustă, Silvica îi spunea, ca de obicei, Uite! Nici nu ţi-ai scos adidaşii! Gunoiul e nedus şi precis ai dat iama prin blide! Iar el îşi răsucea răbdător un nasture de la sacou.

S-a strecurat intimidat pe lângă dulapul roz, ştergând şoldurile subţiri ale maică-sii. Mirosul particular, pe care îl aducea în fiecare zi de la serviciu, umpluse deja bucătăria.

A luat găleata de gunoi, care avea iarăşi mânerul unsuros, şi-a ieşit din apartament, dându-şi abia atunci seama cât de iute fusese ardeiul, a cărui amintire se pierdu şi ea printre tecarii Străzii Făinari.

*

În curtea Şcolii 307 se mişcau nişte caschete, iar în aer pluteau glasuri grave. Nicu grăbi pasul spre poarta deschisă, iar portarul îi făcu semn s-o ia prin spate. În faţa intrării principale, directoarea vorbea cu doi poliţişti şi

cu-un civi