Tânăra de 24 de ani duce o viaţă interesantă departe de casă. În Bihor, învaţă literatura maghiară şi vinde bilete la cinematograful „Libertatea”. Primele lucruri pe care le-a remarcat Kasia în România au fost câinii comunitai, ţiganii şi vacile care se plimbau nestingherite pe şosea.

Profil:

Născută. 17 septembrie 1986, Poznan, Polonia

Studii. Facultatea de Litere, specializarea literatura şi cultura maghiară

Familie. Singură la părinţi

A vizitat pentru prima dată ţară noastră în urmă cu doi ani şi de atunci spune că s-a îndrăgostit de locurile pitoreşti şi ospitalitatea românilor. „Am avut ocazia să vin în România printr-un proiect internaţional pentru studenţi. Prima dată am stat în Cluj şi Târgul Mureş şi abia apoi am ajuns în Oradea”, a spus poloneza.

În scurt timp, Kasia şi-a făcut prienteni în mai toate oraşele ţării pe care obişnuieşte să îi viziteze regulat. Cu toate că auzise lucruri mai puţin plăcute despre România, iar vechile poveşti cu Dracula nu o mai speriau de când era mică, tânăra nu a stat pe gânduri şi a acceptat propunerea de a lucra ca voluntar în Oradea. „În ultimii doi am fost plecată prin Ungaria, Slovacia şi Cehia unde am studiat culturile şi literatura poparelor. Mie nu mi-a fost frică să vin în România, doar mama mea a avut unele dubii pentru că auzise tot felul de lucruri”, a mărturisit Kasia.

Diferă de Poznan

Departe de casă şi de cei dragi, poloneza face muncă de voluntariat la unul dintre cele mai vechi cinematografe din Oradea. Deşi s-a şcolit la cele mai bune facultăţi din străinătate, nu se simte stânjenită să vândă bilete la film fără să primească bani în schimb. Kasia recunoaşte că între oraşul natal şi Oradea diferenţa este ca de la cer la pământ.

„Oraşul Poznan se dezvoltă pe zi ce trece. Mereu se construiesc clădiri, iar cele vechi sunt renovate aproape toate. În schimb