Am spus-o - nu o dată - cît a trăit. O repet acum, cu pioşenia de rigoare: Adrian Păunescu este unul dintre cei mai citaţi şi mai pastişaţi autori români; şi unul dintre cei mai influenţi retori ai noştri, care a fecundat, cu grandilocvenţa şi patosul proprii, stilul multor condeieri români, mai mari sau mai mici. În zilele dezbinatului parastas naţional, am putut depista, chiar în discursul celor mai radicali stuchitori de catafalc, tropi şi construcţii logice moştenite de la radicalul lor antagonist. Deşi i s-a atribuit implicare majoră în propaganda socialistă, Păunescu a influenţat indubitabil şi publicitatea capitalistă de mai apoi.
Ca senator şi membru (pentru o vreme preşedinte) al Comisiei de Cultură, Adrian Păunescu şi-a legat numele de legiferarea – printre altele – a drepturilor de autor. O dată cu oficializarea legii copyright-ului, la mijlocul anilor ’90, se curma năravul comunist (în sens primar) al „folosirii la liber” de colantări din operele artistice. Iar poetul Ultrasentimentelor a fost printre primii care au ştiut să-şi ultra-valorifice drepturile auctoriale...
DE ACELASI AUTOR Agitprop pe Facebook Ultima oară la Cinematecă Campania electorală Publicitate: va impune Bergenbier Ziua Bărbatului?În preajma anului 1997, Sony lansează un telefon mobil cu rotiţă (accesoriu tehnic considerat la vremea aceea revoluţionar). Agenţia care adminsitrează contul impune claim-ul „Am reinventat roata”, însoţit de ilustraţii grafice care evocă preistoria. Numai că pe unele materiale tipărite apare şi celebrul vers păunescian - nesemnalat (şi abuziv însuşit) - „Roată, roată, te mai inventăm o dată”. Fraudă! - strigă Păunescu, ameninţînd firma Sony cu litigiul. Nu a fost cazul: din dorinţa de a evita scandalul, reprezentanţii Sony în România acceptă să îi acorde poetului despăgubiri amiabile.
Altă întîmplare datează cam din anul următor. Pe atu
