Pe lângă politică, puține subiecte ne mai irită atât de tare, puține ne pun în situații conflictuale, sau ne fac chiar să ne schimbăm opinia despre persoana din fața noastră, precum acesta: situația câinilor vagabonzi. Unii îi urăsc, altii le îmbrățișează cauza cu fanatism, iar o a treia categorie privesc problema pragmatic: trebuie să dispară de pe stradă, dar într-o manieră umană.

Eu am unul acasă, adunat de pe drumuri, și nu e primul. Dar nu înțeleg fanatismul Brigitte Bardotian de a trimite mii de mailuri despre “masacrarea câinilor vagabonzi din București” – care totuși s-a încheiat de ceva vreme. Cu atât mai puțin înțeleg cruzimea cu care unii vor să îi ucidă pe toți, uneori punând în aplicare chiar ei exterminarea, de la volanul mașinii. Da, am vazut și așa ceva. Iar actualele măsuri, de castrare, ne dovedesc că vor fi necesare decenii întregi pentru a nu mai avea comunitari pe străzi: ei se înmulțesc cu o rată de 100 de pui pe zi, iar ASPA castrează 70 pe zi. În condițiile în care Bucureștiul are, cu totul, nouă hingheri pentru prinderea maidanezilor. Iar acești nouă hingheri trebuie să se lupte zi de zi cu bucureștenii. Dar despre cum se desfășoară “vânătoarea” de maidanezi puteți citi aici.

Întrebarea este: nu vorbim aici de o problemă pentru care ar putea fi accesați bani europeni?

Pe lângă politică, puține subiecte ne mai irită atât de tare, puține ne pun în situații conflictuale, sau ne fac chiar să ne schimbăm opinia despre persoana din fața noastră, precum acesta: situația câinilor vagabonzi. Unii îi urăsc, altii le îmbrățișează cauza cu fanatism, iar o a treia categorie privesc problema pragmatic: trebuie să dispară de pe stradă, dar într-o manieră umană.

Eu am unul acasă, adunat de pe drumuri, și nu e primul. Dar nu înțeleg fanatismul Brigitte Bardotian de a trimite mii de mailuri despre “masacrarea câinilor vagabonzi din Buc