Pas cu pas, pervers si tenace, in Romania exceptia a devenit regula si invers, la aproape toate nivelurile importante de decizie.
Va amintiti excesul de Ordonante de Urgente de care era acuzat, pe buna dreptate, Cabinetul Nastase? Vorbeam despre un Cabinet, teoretic cel putin, minoritar, alcatuit de PSD cu sustinerea parlamentara a UDMR, care nu facea insa parte din Executiv.
Minoritar cum era, Cabinetul Nastase si-a trecut cele mai multe, daca nu chiar toate Ordonantele de Urgenta fara probleme, astfel incat actul de legiferare era savarsit preponderent la Palatul Victoria. Opozitia de atunci spumega si se jura ca nu va face asa ceva niciodata. Doar ca odata ajuns la putere, Cabinetul Tariceanu, in formula majoritara si apoi minoritara, a facut exact acelasi lucru, iar surprize in Parlament n-au prea fost caci in prima faza majoritatea era stabila, iar in a doua sustinerea PSD foarte bine negociata si platita.
In ambele cazuri, acest exces de ordonante a fost necesar in principal din cauza lentorii activitatii parlamentare. Intai legea zacea in comisii cu lunile, apoi fiecare articol era dezbatut in plenul fiecarei camere, asa ca adoptarea unui act normativ se putea intinde si pe o intreaga legislatura. Si atunci a fost schimbata procedura, sarindu-se peste dezbaterile in plen. Tot o exceptie de la parlamentarismul clasic, dar treaba ar fi trebuit sa mearga ca unsa, nu-i asa?
Nu-i asa, pentru ca parlamentarii, multi dintre ei cu competente si nivel intelectual discutabile, au inceput sa faca gafe imense la vot, asa cum am vazut, de exemplu, la legea privind TVA la alimente sau cea referitoare la impozitarea pensiilor sub 2.000 de lei. Si ce te faci ca majoritatea din plen nu are majortiate in birourile permanente? Schimbi regula si eludezi biroul, ceea ce ar trebui sa fie o exceptie.
Intre timp s-a mai inta
