Partidul Poporului ar putea fi un subiect excelent de medicină politică. Patologia vastă pe care o manifestă este un exemplar material de studiu pentru determinarea gradului de primitivism politic al unei numeroase asistenţe captate, prin vulgaritate şi stimulare de reacţii antistatale, din masele largi ale electoratului dezorientat.

Fără platformă politică, fără mesaj, fără claritate în exprimarea concepţiei privind regimul politic prefigurat, Partidul Poporului nu promite decât un mare Minister Popular în care poate intra tot poporul român. Cu un lider care a rupt în două uşa DNA-ului, cu figuri şterse ce par rupte de activitatea cerebrală, cu oportunişti care configurează un adevărat şi extravagant mozaic de degenerare psihică, Partidul Poporului promite, deodată şi fără să respire, lucruri ce nici măcar in extremis nu se ating. Naţionalismul este livrat la pachet cu liberalismul, extrema dreaptă cu centrismul liric, socialismul tembel cu economia de piaţă, confiscarea cu donaţia, televiziunea cu aparatul prezidenţial, etatismul cu avionul lui Diaconescu. Acţiunile concrete sunt de o virtualitate absolută: se dau bani, dar nu se dau, OTV-ul este al dumneavoastră, dar nu este, poporul este suveran, dar n-are nici un cuvânt de spus.

Ce presupune acest lucru? Nimic altceva decât un zâmbet care ar trebui să îngheţe pe buzele tuturor celor care sunt tentaţi să surâdă ironici. Partidul Poporului se bate în sondaje cu PDL-ul. Nu cred că va urca mai mult de atât, dar e suficient pentru a deveni piesa decisivă pentru a înclina balanţa în favoarea oricărei majorităţi care va deveni, la un moment dat, necesară.

În Brăila, Partidul Poporului s-a conturat rapid. Cu preşedinţia asigurată de Gheorghe Chiru, filiala brăileană va face valuri pe scena politicii locale. Gheorghe Chiru s-a perindat pe la multe partide, dar mesajul lui politic a rămas nesch