Cine ar vrea sa-l recupereze ca scriitor, ar trebui sa sape prin imensa cantitate de maculatura si sa selecteze cele citeva texte bune. Astfel, lumea si-ar putea aminti ca Adrian Paunescu a fost, inainte de a dori sa fie un idol, un poet bun, nu foarte bun, nu exceptional, ci unul care, daca ar fi avut caracter, ar fi putut deveni un nume absolut onorabil in poezia romana. Nu a fost sa fie si cred ca asta este cea mai mare pierdere... Nu am scris saptamina trecuta despre moartea poetului Adrian Paunescu pentru ca nu mi s-a parut cuviincios: era prea din scurt, iar adevarul care se cerea rostit ar fi putut suna a impietate. Intotdeauna este o tragedie cind moare un om, indiferent de ce a insemnat el; nu poti jubila, daca ai constiinta, nici atunci cind dispare un ticalos care te-a afectat personal, daramite cind se stinge un scriitor, cu uriasele sale pacate, dar si cu un talent de necontestat. Dar ce inseamna talent? Cazul lui Adrian Paunescu te face sa meditezi serios asupra acestei probleme. Este talentul un noroc, primit prin gratie divina, care te-a aranjat pentru tot restul vietii? Fireste ca nu. Si atunci ce este? As fi tentat sa raspund: ceva care nu are nici o valoare daca nu este dublat de caracter, de consecventa, altruism si alte virtuti. M-am gindit serios si cred cu toata convingerea ca o persoana ticaloasa, de joasa speta nu poate fi un mare scriitor. Nu-mi spuneti de Eugen Barbu: opera lui scade valoric, de laGroapa la Ianus, odata cu adincirea ticalosiei sale si a intrarii in slujba partidului si a Securitatii. Cazul lui Cèline este mult mai complicat, nu am timp sa-l comentez aici. Adrian Paunescu a inceput insa cu doua-trei volume de poezii care il anuntau ca pe unul dintre cei mai buni poeti ai generatiei sale. Ultrasentimente, Mieii primi si Fintina somnambula sint carti valabile si azi. Sigur, in anii '60 ele lasau o impresie mult mai puternica d