În fiecare zi ne ciocnim, prin oraşele noastre, de afaceri necurate, la lumina zilei. Iată, în Bucureşti s-a reluat borduriada, ediţia din acest an. Pe unde te aştepţi şi pe unde nu, se descoperă o bordură puţin roasă de timp şi care trebuie musai scoasă din lăcaşul ei pentru a face loc alteia nouă-nouţă. Numai că ea nu e scoasă singură, ci cu toate celelalte, până cât mai departe. Acum, că a venit toamna, Bucureştiul începe să fie răscolit adânc, mai ales prin locurile acoperite de curând. Cum spunea un clasic, acum mai multe decenii, „arături adânci, de toamnă".

În Piaţa Gemeni din Capitală a durat (şi mai durează) luni de zile o lucrare care ar fi trebuit să se termine în două săptămâni. Un şofer de la RATB mi-a spus că el vede cum migrează firma ce are lucrările pe traseul lui, o zi aici, o săptămână mai încolo şi aşa mai departe, pentru a reveni iar în primul punct după o lungă pauză. Nimeni dintre cei care efectuează plăţile, din banii noştri, fireşte, nu se sinchiseşte de asta. În acest timp, toţi cetăţenii de pe traseu se concentrează pe 133 şi au de pierdut timp nesfârşit la intrarea spre Romană, pe strada Eminescu, unde se sapă, în paralel, de câtva timp, aşa, ca să fie distracţia completă. La fel şi pe Nicolae Golescu, unde tocmai se asfaltase acum câtva timp, nu foarte de mult. Ordinea e asta: sapi, bagi un cablu, asfaltezi, apoi sapi din nou ca să mai pui un cablu şi iar asfaltezi, apoi din nou, se constată că mai trebuia o conductă şi iar sapi, iar asfaltezi, spre exasperarea riveranilor. V-am descris prototipul unor lucrări făcute în bătaie de joc faţă de cetăţeni şi sunt sigur că fiecare poate înlocui adresele pe care le-am dat aici cu altele, din propria experienţă. Şi nu sunt numai în Bucureşti. Te întrebi mereu, degeaba, cine stă în spatele firmelor acestora care câş-tigă licitaţiile pentru lucrări publice, după care îşi bat joc de ele. @