Ulterior s-a exersat şi în tehnica stepului, mai rar cultivat pe la noi, şi-a făcut şcoală, trupă şi multe, multe spectacole, la care a fost interpret, regizor, scenarist, pe scurt un factotum, ceea ce în artele spectacolului e egal cu Autor. Cine nu-şi mai aminteşte de inegalabilul Toujours lamour, de celebrul Vis, dar fabulosul dans al Costumelor, dar Hic sunt leones, dar Made in România şi Don Qujote, cu care a străbătut lumea? Treptat, a început să se vorbească de fenomenul Dan Puric pentru că artistul şi-a însoţit creaţia cu mesaje teoretice, construind o poetică proprie. Cum s-ar defini ea? Din punct de vedere estetic şi filosofic (tot îi plac lui DP vorbele înţelepte), printr-un umanism şi o aspiraţie spirituală de extracţie romantică.
Din punct de vedere spectacular, lucrurile sunt mai complicate şi, cum spuneam, greu de catalogat, căci Dan Puric este un original combinator de limbaje la întretăierea teatrului cu dansul, ba chiar şi cu arta circului (în ipostaza tandră şi uimită omagiată de Fellini).De la Marcel Marceau, celebrul mim francez al epocii moderne, dar evocându-l şi pe Jacques Lecocq care a făcut şcoală în domeniu, Dan Puric a luat s-ar spune bazele. L-a adăugat în panoplia modelelor pe Jérôme Bel, cu umorul lui fin, cu mitologia lui urbană, cu preocuparea pentru spaţiile nude şi puritatea frumuseţii naturale a corpului uman bine strunite de reguli ferme (Vă mai amintiţi The show must go on?). Nu s-a supus unui stil, unui gen. Dacă a fost cazul, a inclus şi stepul în spectacolele sale de teatru-dans sau pantomimă, sau şi una, şi alta, reuşind un original mixt de tehnici în favoarea exprimării nonverbale în spectacolul scenic.
Din 1999, Compania Passe-Partout pe care a creat-o slujeşte această estetică, creând cu program şi impunând în spaţiul spectacologic acest mod de expresie. Pe aici au trecut, de la înfiinţare, tineri actori sa
