Criza prin care trece România este, scuzaţi expresia, vax-albina, faţă de ceea ce se-ntâmplă zilele acestea în Uniunea Europeană. Irlanda, care va ajunge să atingă 32% deficit bugetar în PIB, pentru că-şi salvează băncile din banul public, a ajuns să fie implorată de UE şi BCE să ceară ajutor. Portughezii disperaţi de antrenarea dobânzilor în siajul irlandez spun fără ocolişuri că dacă nu se-ntâmplă ceva vor trebui să renunţe la euro, grecii trag Germania şi Franţa de urechi că împing spre faliment statele mai puţin dezvoltate dar supraîndatorate, Van Rompuy, preşedintele UE declară- “Ne confruntăm cu o criză de care depinde supravieţuirea noastră. Trebuie să colaborăm pentru a permite zonei euro să supravieţuiască. În cazul în care zona euro se prăbuşeşte, nu va supravieţui nici UE. Am încredere, însă, că vom depăşi aceste probleme”. Până acum irlandezi se ţin tare, disperând toată Europa că nu vor să accepte montajul FMI-UE. Chestia îi nemulţumeşte rău pe englezi, ceea ce, firesc, le dă fiori de plăcere irlandezilor, întrucât investitorii nu mai văd demult un refugiu în lira sterlină ca pe vremuri, şi se duc direct pe dolar. În tot acest haloimăs al datoriilor statelor, care au ajuns să pară mai nesigure ca obligaţiunile emise de companii, Spania şi Italia aşteaptă să cadă pe principiul dominoului. Dincolo de ocean, FED-ul a ales calea inversă şi pregăteşte tiparniţa spre înroşire întrucât pe americani îi doare deocamdată fix în cot de inflaţie, câtă vreme China pare dispusă să le cumpere în continuare datoria .Situaţia este diametral opusă politicii promovată în Uniune de Germania, şi anume calea austerităţii, care , pavată cu bune intenţii, deocamdată pare să ducă direct în iad. Reperele macroeconomice ale UE nu mai sunt băgate în seamă de nimeni în mod real şi-atunci despre ce Uniune Europeană mai vorbim?Şi, ca să fie totul o apă şi-un pământ, proiectul de