A vrut mereu să facă ceva pentru cei din jur şi, când i s-a ivit această şansă, a renunţat să plece în America şi a ales să consilieze şomerii din Bistriţa.

Amintirile din copilărie ale lui Bogdan sunt destul de vagi. „Nu ştiu ce visam să devin când eram mic, dar ştiu că ideea de a fi programator a fost o consecinţă firească a lucrurilor. Pot să spun, în schimb, că mereu mi-am dorit să ajut oamenii", povesteşte Bogdan. Isteţ încă de mic, Bogdan a urmat un liceu electrotehnic şi a descoperit repede că se pricepe la calculatoare. Apoi s-a înscris la Facultatea de Inginerie din Târgu-Mureş. „Îmi plăcea ideea ca pe diploma mea să scrie cuvântul «inginer». Era un statut la modă atunci", spune, zâmbind, Bogdan. Acesta adaugă că, după absolvire, a avut ocazia să lucreze ca şi programator o perioadă şi că a avut ocazia să simtă pe pielea lui cât de greu e să îţi găseşti un loc de muncă. „Primul meu job a fost cel de programator şi a fost extrem de dificil să mă angajez. Cel mai mare obstacol pentru mine a fost lipsa de experienţă, pe care o invocau toţi angajatorii. Îmi amintesc că mi-am depus CV-ul pe la toate firmele de profil importante din oraş şi, deşi eram dispus să accept un salariu modest, nu a fost suficient să mă angajez", rememorează tânărul.

Acesta mai spune că problema lui este comună tuturor tinerilor, însă cel mai mare regret al lui rămâne acela că nu a lucrat în studenţie. „În facultate, orice student face eforturi să ia o note cât mai mare şi nu se gândeşte să lucreze, să nu-i scadă notele. Însă, deşi ştiu că asta nu aş putea să i-o spun copilului meu, adevărul e că nimeni nu te întreabă la un interviu ce notă ai luat la licenţă. Angajatorii sunt interesaţi de ce ştii tu să faci şi de câtă experienţă ai", este de părere consilierul.

A lăsat America pentru şomerii din Bistriţa

După o perioadă în care munca de programator devenea tot mai