Mă tot uitam pe siteul României curate, mă tot gîndeam la eficienţa unui astfel de site. Analizam mesajul “românia curata, portal anticorupţie” – şi încercam să văd cît e anticorupţie, cît e anti-cinism, anti-imoral. Sau dacă poate nu e prea arogant, prea desuet.

Mă gîndeam de ce dracu’ au ales curtea GDS pentru lansare. GDS trebuie clar şi direct scos din orice schemă critică, la ultimele alegeri au ajuns deja la un nivel insuportabil de compromis, nu de intelectuali susţinători, ci de simpli pioni isterici pe tabla politică. Credeam că e de la sine înţeles.

Altă chestie care-mi sărea în ochi este delimitarea cît mai clară de politic pe care a vrut s-o facă Tolontan. Frica de eticheta “politic” mi se pare una complet contraproductivă. De cînd ne e frică să fim “politici”?

Şi cum mă frămîntam eu cu misiunea intelectualilor în spaţiul public, îmi sare în ochi din altă fereastră ştirea perfectă care mi-a luminat misiunea adevarată pentru o “Românie curată”. Un citat care m-a lecuit instant de gînduri “fiţoase”. Îi aparţine şefului poliţiei din Piatra neamţ:

“Nu am nicio legătură cu familia Mararu. Am avut o relaţie cât se poate de firească. De ce este interlop, pentru că dădea bani la oameni şi le lua camătă? Sunt procurori care dau bani”, a declarat, cu lacrimi în ochi, şeful IPJ Neamţ, într-o conferinţă de presă organizată, ieri, chiar la sediul Inspectoratului.

Ei bine, chiar cred că e nevoie de un soi de dicţionar cu două fascicule. Unul: ilegal – român şi român – ilegal. Şi un alt dicţionar: imoral – român şi român – imoral.

Pentru că principala problemă este că în spaţiul public ocupat complet de diverse camarile economico-funcţionăreşti-politice, nimeni nu mai are timp şi chef să înveţe măcar sensurile de bază a cuvintelor. Şi aşa vezi un poliţist contorsionîndu-şi figura în lacrimi pentru că nu înţelege de ce se ia lumea de el