Numărul angajaților din sistemul bugetar se subțiază mai ales prin pensionări, demisii și decese. Disponibilizările anunțate de autorități au loc, de cele mai multe ori, pe cale naturală.

În decembrie 2008, erau ocupate în instituțiile bugetare autohtone puțin sub 1,4 milioane de posturi. Un an mai târziu, numărul lor scăzuse la 1,38 milioane. În septembrie 2010, potrivit mai multor surse din mediul guvernamental, mai lucrau în sistem nici mai mult, nici mai puțin decât 1.316.047 de angajați.

„Astfel, alte cel puțin 26.047 de persoane vor fi disponibilizate până la sfârșitul acestui an, pentru a atinge ținta asumată public de 1.290.000 de bugetari care să fie plătiți cu cele 39 de miliarde de lei disponibile în fondul public de salarii în anul 2011“, afirmă, într-o postare pe blogul său, Andreea Paul Vass, consilier al premierului Emil Boc.

În total, așadar, numărul salariaților bugetari va scădea cu circa 90.000 în 2010 (cam 6,5% din total). Ar putea fi contabilizată drept o performanță a Guvernului, care a reușit, în ciuda tuturor costurilor de imagine, să taie în carne vie și să dea afară un număr destul de impresionant de angajați din ograda proprie. Sau, din contra, Executivul ar putea fi felicitat pentru că a rezistat presiunilor venite din exterior și a limitat nivelul concedierilor, astfel încât să nu inunde piața muncii cu șomeri și să reducă impactul social al reorganizării instituțiilor publice.

Cum și de ce s-a redus aparatul bugetar

În realitate, autoritățile nu s-au omorât nici să dea afară și nici să-i protejeze pe angajați. Ci, într-un stil mult mai potrivit tradițiilor autohtone, au lăsat o parte din sarcină în voia altor entități. De exemplu, presupunând că bugetarii sunt distribuiți relativ uniform pe grupe de vârstă și luând în calcul rata medie a mortalității între 20 și 64 de ani (5,5 la 1.000 de locuitori), se p