2010, Piatra Neamţ, România, Uniunea Europeană, Planeta Pământ, Calea Lactee. În timp ce televiziunile de ştiri transmit plictisite desfăşurarea conferinţei judeţene a principalului partid de guvernământ şi discursurile terne ale unor înalţi demnitari aflaţi în localitate, un descreierat, eliberat condiţionat din puşcărie pentru bună purtare, intră într-un bar plin, în miezul zilei, scoate puşcociul din dotare, îl descarcă şi zboară creierii celui mai bine situat interlop al zonei, apoi pleacă liniştit. După o căutare asiduă de mai bine de o zi, cu sprijinul forţelor speciale trimise de la Bucureşti şi beneficiind de implicarea serviciilor, criminalul este găsit; fix în casa bunică-sii. Nimeni nu se gândeşte să demisioneze. Nici măcar o crimă la drumul mare nu mai mişcă vreo conştiinţă. Responsabilitatea s-a desfiinţat din obiceiurile româneşti de consum.

Dan Fătuloiu, secretarul de stat cu ordinea publică, un obişnuit al acţiunilor postfactum, chinuit (sau nu) de amintirea clanului dîmboviţean Ghenosu care i-a crescut în ogradă, cere public eliberarea din funcţie a şefului poliţiei judeţene, Vasea Şoric. Pe care tot el îl promovase, acum vreo patru ani, în funcţia de pe care acum vrea să-l radă. Fălos ca măgarul la trăsură, cu tătucul zonei (Pinalti, politicianul folcloristelor) în spate şi vecin de vilă, comisarul şef ajuns subiect naţional de dezbatere îşi organizează minuţios contraatacul. Întâi face o conferinţă de presă, transmisă live, în care elogiază postum activitatea proaspăt împuşcătului "bancher la purtător” Mararu. Plânge, se justifică, îşi strigă onorabilitatea, ameninţă, întreabă retoric de când e cămătăria un semn distinct de apartenenţă la lumea interlopă şi anunţă că el nu părăseşte scaunul după un asemenea succes profesional. Imediat după aia, şefii de post din subordinea-i se fac scut în jurul lui şi şantajează pe faţă autoritatea stat