România Liberă prezintă începând de astăzi poveştile unor întreprinzători care la începutul secolului trecut au fost deschizători de drumuri în domeniile în care au activat. După război, mulţi dintre ei au înfundat puşcăriile comuniste

Cea mai mare fermă pentru producerea seminţelor din Europa de Est a existat în apropiere de Slobozia, între anii 1934 şi 1949. Această realizare de excepţie aparţine diplomatului Aureliu Popescu, care şi-a propus atunci să protejeze agricultura de importurile de seminţe scumpe. În ciuda acestui succes, în 1950, comuniştii l-au aruncat în închisoare.

Din punct de vedere al agriculturii, România anilor '30 semăna foarte mult cu cea de astăzi, când peste 90% din legume sunt din import. La fel şi seminţele pentru legume. Cum era în perioada interbelică? Situaţia era descrisă de Consiliul Superior Economic: majoritatea seminţelor pentru legume erau aduse din Olanda, Bulgaria, Ungaria şi Germania. Ţara noastră avusese la vremea aceea o expe-rienţă stupidă cu importurile din Bulgaria. Vecinii noştri ne-au vândut rapiţă, în loc de varză, şi sfeclă de furaj, în loc de sfeclă roşie. Pe de altă parte, chiar dacă apăruseră şi la noi ferme de specialitate, seminţele de acolo nu erau vândute direct ţăranilor, ci prin intermediari, în târguri. Calitatea produselor era pusă de multe ori sub semnul întrebării, din cauza lipsei irigaţiilor, dar şi a faptului că nu se aplicau corect tratamentele împotriva dăunătorilor.

Decorat la Paris cu Legiunea de Onoare

Aureliu s-a născut la Bucureşti, în 1898, din tată funcţionar şi mamă croitoreasă. A învăţat singur limba engleză şi s-a prezentat la examen pentru o bursă la Şcoala de Studii Economice din Londra. Ca să trăiască acolo, câştiga bani din spălat vase, traduceri şi meditaţii particulare. Reuşeşte să-şi ia licenţa în 1923. Va fi bursier, până în 1929, al Fundaţiei Rockefeller la C