Irlanda e o tara mica, cu o populatie de circa 4 milioane de oameni si cu o suprafata de putin peste 70.000 de km patrati. Au un sistem parlamentar bicameral, format (ca la noi), din Senat și Camera Deputaților. Guvernul are maximum 15 membri, și cel mult doi din aceștia pot fi nominalizați de Senat. Pana nu demult, Irlanda era data peste tot ca exemplu. „Tigrul celtic” facea ravagii printre macroindicatori si nastea invidii printre celelalte economii europene. Astazi, sunt pe buza prapastiei.
In 2007, aveau un surplus bugetar. In 2009, deficit de minus 11,5%. PIB-ul s-a contractat in termeni reali intre 2007 si 2010 cu 15%. Sistemul lor bancar a trecut la mustata de un faliment rasunator. Extazul si agonia si-au dat mana peste tara, ca sa parafrazez un cantec pionieresc celebru
Scurt istoric. Venituri fiscale iluzorii au generat cheltuieli uriase
Din 2003 până în 2007 sistemul bancar irlandez a lucrat cu bani din afara. A importat fonduri echivalente cu peste 50 la suta din PIB pentru a finanţa ceea ce s-a dovedit a fi o mare bula imobiliara. Veniturile fiscale generate de boom erau oarecum iluzorii, mare parte venind din câştigurile de capital pe proprietate, taxa de timbru pe tranzactiile imobiliare, taxa pe valoarea adăugată materialelor de construcţii şi impozitul pe venit de la muncitorii care optau sa puna umarul la dezvoltarea “tigrului”. 13 locuri de munca dintr-o suta din Irlanda, potrivit Guvernatorului Bancii lor Centrale, erau ocupate de straini.
De peste un deceniu, bugetul irlandez fost în excedent (în medie peste 1 ½ la suta din PIB), aproape în fiecare an. Nimeni nu se gandea sa limiteze cheltuielile, Guvernul preferand sa duca ceea ce se cheama o politica prociclica. Angaja cheltuieli tot mai mari, fara sa simta cutremurul ce va sa vie. Altfel spus, comanda tot mai multa mancare, desi banii cu care sa achite masa erau din
