În 2008 românilor li s-a spus că sunt feriţi de criză pentru ca în 2009, cu criza nu la uşă, ci în casă, aşezată la masă şi mâncând din farfuria lor, să li se spună acelaşi lucru.

Anul acesta, neelectoral, întreaga clasă politică, în frunte cu Guvernul Boc, şi-a dat seama, peste noapte, că economia e în colaps. Nu a fost nevoie decât de o recesiune severă de peste 7% din PIB, de peste 300.000 de şomeri, de zeci de mii de falimente şi de împrumuturi de câteva zeci de miliarde de euro pentru ca politicienii să recunoască în sfârşit ceea ce era evident pentru toţi.

Deşi Guvernul Boc nu a luat nicio măsură concretă, cu efecte măsurabile, pentru a relansa economia, el continuă să viseze cu ochii deschişi sau să mintă printre dinţi în faţa camerelor de filmat, cel puţin când vine vorba despre ce se va întâmpla anul viitor.

Guvernul promite o creştere salarială de circa 15% în 2011. Nesurprinzător, creşterea promisă, pur şi simplu, chiar dacă va avea loc, nu există.

Bugetarii vor avea anul viitor, în medie, aceiaşi bani, pentru că majorarea promisă provine din renunţarea la al 13-lea salariu şi la primele de vacanţă. Deci vor lua, lunar, mai mulţi bani, însă la nivelul întregului an vor încasa la fel ca acum.

Scăderea şomajului, anunţată şi ea ca o mică victorie, lună de lună, este o iluzie optică. O prezentare incompletă a unor cifre. Faptul că sunt din ce în ce mai puţini români înregistraţi ca şomeri nu înseamnă în momentul de faţă decât că ei au ieşit, pur şi simplu, din evidenţe. Ei nu s-au transformat din şomeri în angajaţi, ci au fost tăiaţi de pe liste. Atât.

Relaxarea fiscală. Anunţată, e drept, cu jumătate de gură, este imposibilă atât timp cât statul nu reduce cheltuielile şi nici nu îşi creşte veniturile, prin reducerea evaziunii fiscale. TVA va rămâne atât cât e, iar dacă va fi modificat, cel mai probabil vor profita doar firm