În cadrul dezbaterii „Nicolae Iorga - 70 de ani de la asasinat. Semnificaţii pentru prezent”, ocazionate de lansarea celor mai recente ediţii a revistelor FP şi Historia, au fost radiografiate populisme vechi şi noi. De la populismul lui Iorga la populismul care astăzi este în ascensiune în Europa Centrală şi Occidentală. Cu o perspectivă nouă a venit Gabriel Marin, profesor la Univ.Ottawa, care susţine utilitatea populismului ca supapă a democraţiei.
Andrei Ţăranu, conferenţiar dr. la SNSPA, specializat în Doctrine politice contemporane, a trecut în revistă tipurile de populism din Europa occidentală, Europa Centrală şi America Latină. "Dacă ne uităm ce se întâmplă astăzi în Europa Centrală şi de Est vedem cum un partid profund anti-sistem şi anti-semit Jobbik a intrat în Parlamentul Ungariei. În Suedia un partid extrem-naţionalist a reuşit să treacă pragul şi să intre în Parlamentul suedez. Publicul asistă la un joc politic care nu este nici în favoarea, nici în defavoarea lui", susţine Ţăranu.
El atrage atenţia asupra faptului că populismul din Europa Occidentală de tipul mişcării militante flamande Vlaams Blok, a partidului lui Haider în Austria s-a dezvoltat pe baza unui discurs civic, "pe un mesaj de genul: Cei care au fost la putere n-au făcut decât să fure bani! Din acest moment trebuie să venim noi la putere!". Ţăranu consideră că acest discurs care împarte societatea în bine şi în rău este pus în slujba conceptului abstract de popor, dar "nu în slujba unei comunităţi sociale care are nişte raporturi reale cu realitatea".
În opinia sa, populismul din Europa Occidentală are rădăcini puternice în interiorul societăţii. "Cei care au trăit perioada de welfare state din anii '50-'60 şi au început în anii '90 să nu mai fie atât de confortabili în noua societate, au găsit diverse modalităţi de a se exprima". Astfel au apărut martirii po
