Sidor Costinaşi este voluntar de la 17 ani şi a făcut parte din echipa care a pus bazele mişcării cercetăşeşti în oraş. De 12 ani coordonează organizaţia locală a Cercetaşilor din România.

„Am fost un grup de oameni care am adus cercetăşia aici. Am fost mai mulţi profesori care am făcut prima mişcare cercetăşească oficială din Bistriţa de după revoluţie. Ideea a venit la sugestia cercetaşilor austrieci care au venit în Bistriţa, cei cu care am rămas în reşlaţii foarte bune până astăzi", povesteşte Doru, aşa cum îi spun prietenii.

Pentru el, cercetăşia a devenit un stil de viaţă, de-a lungul anilor şi-a format o personalitate şi un caracter aşa cum prevede codul cercetaşilor. „Pentru mine personal a însemnat enorm, am învîăţat să îmi asum responsabilităţi şi apoi să transmit mai departe acest lucru. Sunt lângă cercetăşie şi voi rămâne aşa şi dacă nu voi mai conduce organizaţia de aici", explică bistriţeanul.

Prin mâna lui au trecut în jur de zece generaţii de copii. Aceştia merg la cercetaşi încă din clasele generale şi majoritatea stau până termină liceul. „Cei care devin cercetaşi învaţă să-şi asume responsabilităţi. De exemplu, în campurile noastre nu avem bucătar. Fiecare dintre noi are o zi în care găteşte. Din asta învaţă foarte multe, în primul rând vede cum este să ai în grija ta bunăstarea mai multor peroane, ei fiind obligaţi să gătească pentru peste 20 de persoane. Chiar dacă la un moment dat nu mai ştiu ce au gătit, cu siguranţă îşi vor aminti dacă a făcut mâncarea prea sărată sau dacă au ars-o. Şi toate acestea îi ajută pentru viitor", susţine cercetaşul.

De-a lungul carierei de cercetaş. Doru a avut parte şi de reuşite şi de nereuşite. „Cea mai amuzantă dar şi cea mai tristă întâmplare din cariera mea de cercetaş a fost atunci când nu mi-am împlinit prima dată un obiectiv. Am vrut să ajungem pe vîrful Heniu şi undeva la cota opt ne