Arheologul a contribuit la lucrarea despre colectivizare: „Acceptare şi rezistenţă forţată”. Ştefan Nedelcuţă a lucrat pe şantierele arheologice neolitice din comune Măgura şi Vităneşti în cadrul programului Southern Romanian Archaeological Project, iar acum se ocupă de păstrarea monumentelor în condiţii bune.

Ştefan a locuit pâna la 18 ani în oraşul Comăneşti, din judeţul Bacău, după care a plecat a facultate la Bucureşti. În timpul facultăţii de istorie a făcut practică arheologică pe şantierele din Teleorman. Astfel, la Vităneşti a făcut parte din programul Southern Romanian Archaeological Project. „Aici am lucrat şi am colaborat, ca student, cu cei de la Muzeul Judeţean Teleorman, cei de la Muzeul Naţional de Istorie a României şi cei de la Universitatea din Cardiff”, explică arheologul Ştefan Nedelcuţă.

După ce a terminat studiile universitare a lucrat aproape un an de zile ca profesor de istorie în comuna Piatra. După ce a plecat de la şcoala din comuna teleormăneană s-a angajat la Muzeul Judeţean din judeţ. „În perioada 2001-2003 am lucrat pe şantierele arheologice ale muzeului, adică în Vităneşti şi în Măgura. Cam astea au fost siturile de care m-am ocupat eu”, mai spune arheologul. Acesta a a făcut şi o cercetare la Tătărăştii de Jos, unde s-a descoperit un bordei medieval.

A cercetat colectivizarea în Teleorman

În continuare a lucrat la proiectului despre colectivizarea în Teleorman, din perioada 1949-1962. Proiectul s-a numit „Acceptare şi rezistenţă forţată” şi s-a desfăşurat tot în cadrul Muzeului Judeţean. „Programul s-a finalizat cu o lucrare în două părţi. Era practic o investigaţie privind modul în care s-a realizat colectivizarea în judeţul Teleorman, cum au primit locuitorii de aici acest proces de colectivizare, cum s-au opus lui şi ce au păţit când s-au opus. Era vorba de nişte studii de caz făcute în câteva localităţi rer