Iată faptele. Într-o pădure din apropierea Iaşiului a fost descoperită o groapă comună cu zeci de schelete.

Istoricii avansează ipoteza unei prelungiri nescrise a pogromului de la Iaşi, din iunie 1941. Cel puţin zece martori susţin că au văzut în acea vară coloane de evrei venind dinspre Iaşi şi dispărând fără urmă în pădurea de lângă satul Vulturi. De fiecare dată, sunetul mitralierelor urma marşurilor forţate, împinse de la spate de baionetele soldaţilor.

În urma lor a rămas un mister pe care nimeni n-a vrut să-l dezgroape vreme de şapte decenii. În tot acest timp, pe Vasile Enache nu l-a întrebat nimeni nimic. Când, în sfârşit, istoricul Adrian Cioflâncă a forţat o confesiune, săteanul l-a luat de mână şi, într-o pădure suficient de stufoasă ca săpăturile întâmplătoare să nu fie soluţia, a indicat locul gropii comune cu precizia celui care a văzut crima cu ochii lui. De atunci, în aproape trei săptămâni, s-au ridicat din groapă 22 de schelete şi nenumărate fantome.

Patru dintre rămăşiţele osteologice aparţin unor copii. Gloanţe produse în 1939 şi 1940 au fost găsite în groapă. Plus obiecte civile. O cataramă de curea. Un pantof mărimea 35. Un ceas. În urma expertizării solului, s-a ajuns la concluzia că şanţul e destul de adânc, ca o pâlnie în care s-au vărsat, întâmplător, destine. Martorii avansează cel puţin o sută de victime, susţinând că grupuri de evrei au tot curs, în iulie 1941, spre pădurea Vulturi vreme de două- trei săptămâni.

Există, la momentul actual, suficiente date pentru a impune varianta unui masacru. Am putea să-i spunem, într-o matematică simplă care nu face decât să numere victime, Holocaust. Descoperirea macabră de la Iaşi - una dintre puţinele evidenţe criminalistice identificate pe teritoriul României ale genocidului comis de o armată română loială unui mareşal pe care naţional-comunismul ceauşis