Zilele trecute am participat la lansarea celui mai recent volum din colecţia „Prima dată“ a Editurii ART, Prima mea călătorie în străinătate, îngrijită de Bogdan Iancu. Răsfoisem şi volumele anterioare, pe acesta l-am citit însă. Ideea mi s-a părut brusc genială în simplitatea şi eficienţa ei. Prima dată, care e totdeauna ca niciodată, aduce la lumina zilei o literatură nu de sertar, ci de suflet sau, mai simplu, de taclale, acel gen de poveşti care devin folclor de familie sau de gaşcă, pe care le evoci tot mai codificat între apropiaţi (îţi aduci aminte de chestia aia?) şi pe care nimeni, niciodată, nu s-ar fi gîndit să le treacă pe hîrtie. Cînd sînt puşi să o facă, toţi „autorii“ le îngrijesc, le perie şi le lustruiesc pentru a le reda strălucirea pe care o aveau în amintirea lor. Volumele devin astfel colecţii de mici bijuterii, totdeauna puţin nostalgice şi puţin ironice, de cele mai multe ori edificatoare pentru fizionomia unei lumi.
În cazul primei călătorii în străinătate, lucrurile devin însă şi mai profunde, căci amintirile scot la iveală prima confruntare cu străinul, cu Celălalt, adesea fantasmat, totdeauna surprinzător, oferind de asemena ocazia unei introspecţii îngăduitoare. Iar cînd aceste călătorii se întind pe trei sferturi de veac, din anii ’30 şi pînă zilele trecute – cum este cazul acestui volum – poveştile personale se înşiră pe firul istoriei comune ca mărgelele pe aţă. Ceea ce rezultă este o cronică intimistă a secolului şi a societăţii.
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul Fiind cel mai în vîrstă dintre participanţii prezenţi la lansare, am fost primul să spun cîte ceva despre „prima mea călătorie“. M-am învîrtit în jurul graniţei, a obsesiei frontierei. Cînd am ieşit prima dată din ţară, pe la zece ani, eram atît de convins că din
