Liderii occidentali cred că Rusia ar putea fi mai bine controlată dacă este invitată în intimitatea NATO, dar ei mizează mai degrabă pe noua perestroika a preşedintelui Medvedev decât pe argumente sau fapte concrete.

Rusia se schimbă, se modernizează şi se deschide din nou spre Vest, cum a făcut-o acum 20 de ani pe vremea lui Mihail Gorbaciov, de aceea secretarul general al NATO o cheamă acum să facă parte din sistemul de apărare transatlantic pe care l-a numit „acoperişul comun de la Vancouver la Vladivostok". La sfârşitul anilor '80, Gorbaciov a renunţat la doctrina suveranităţii limitate impusă de Brejnev, prin care statele socialiste din Europa Centrală şi de Est erau vasale ale Uniunii Sovietice, şi a fost de acord să le lase libertatea de a-şi alege drumul. Noua sa abordare, cunoscută şi ca „Doctrina Sinatra", după melodia cântăreţului american „My way" („Drumul meu"), nu are însă nici o legătură cu actualele concepţii ale Moscovei. La începutul acestui an preşedintele rus, Dimitri Medvedev, a semnat noua doctrină militară a Rusiei, prin care este definit principalul pericol la adresa ţării: NATO. Din cauza extinderii sale, a „mutării infrastructurii Alianţei mai aproape de graniţele federaţiei ruse", dar şi a dorinţei Statelor Unite de a oferi NATO „funcţii la nivel mondial, care încalcă normele legislaţiei internaţionale".

Nervozitatea Moscovei este expusă într-un document oficial acceptat de Kremlin la mai puţin de doi ani de la invazia Georgiei, concepută de Rusia ca o lecţie pentru toate fostele state desprinse din URSS care au ambiţia de a-şi lua viaţa pe cont propriu. Mai mult, acum o săptămână, în toiul negocierilor dintre Rusia şi NATO privind invitarea Moscovei sub scutul antirachetă, ambasadorul rus în Austria, Serghei Neciaev, a pus pe masă una dintre condiţiile cooperării cu Alianţa Nord-Atlantică: „Sper că Georgia, în calitate