Opera marelui Einstein a avut un impact direct asupra stiintei fundamentale, dar si asupra vietii in general. Amprenta geniului sau rezista timpului - teoria relativitatii generalizate poate descrie Universul, explicand majoritatea fenomenelor energetice care au loc.
Una dintre primele incercari de a construi o teorie unificata a relativitatii generale, folosindu-se o modificare a geometriei cvadridimensionale a fost efectuata fara success de matematicianul Hermann Weyl in 1918.
La inceputul anului 1919, tanarul matematician Theodor Kaluza a avut o intuitie inspirata. El si-a dat seama ca asa cum gravitatia poate fi explicata in termenii curburii spatio-temporale cvadridimensionale, si electromagnetismul poate fi explicat in termenii curburii spatiului si timpului in cinci dimensiuni.
Astfel, Kaluza a obtinut descrierea gravitatiei, impreuna cu inca un set de ecuatii ale campului care sunt echivalente din punct de vedere matematic cu ecuatiile lui Maxwell, privitoare la campul electromagnetic.
Prima lucrare despre o teorie unificata a fost scrisa impreuna cu Jakob Grommer, in 1922 si folosea perspectiva pentadimensionala a lui Kaluza.
In 1927, Einstein cunostea lucrarile unui alt mare fizician suedezul Oskar Klein, abordand si ideile mecanicii cuantice. Totusi, teoria Kaluza-Klein a esuat in domeniul fortelor nucleare tari si in cazul celor slabe, deci unificarea in pachetul conceput initial nu a avut loc.
Incepand cu anii '80, ideea unificarii revine in actualitate. Fizicienii si-au dat rapid seama ca fiecare forta nou descoperite necesita nu doar o noua dimensiune, ci mai multe. In scopul de a include toate trasaturile perceptibile ale tuturor celor 4 forte cunoscute din natura, este nevoie efectiv, de minim 10 dimensiuni spatiale, plus dimensiunea temporala, deci 11 dimensiuni.
Dime
